Deobicei romanu' foloseste zicala"Ai vazut baba frumoasa si copilcuminte ," pentru a justifica vorbe, fapte, obraznicii, ale persoanelorcunoscute ca fiind "trasnite", iar Botosaniul nostruHaideti sa le facemcunoscute , pe de o parte pentru a ne amuza de ele, iar pe de altaparte pentru a contrazice proverbul. Sau pur si simplu putem sacugetam  la <destinele lumii> furnizeaza mereu trasnai mai mult sau mai putin vinovate , facute de cine nu te astepti. LECTIA DE FISCALITATE Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: "Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!". Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. "Trebuie să fie tare bune merele alea", îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: − Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: − Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: − Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: − Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere. Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: − Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului. Primul străjer merse la stolnic: − M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!. Stolnicul - repede la paharnic: − Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere". Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: − Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: − Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere. Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: "Hmmm... Cinci mere pentru cinci galbeni... scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!" Postat de Dan Chichernea   Poveste de criza Citesc aproape zilnic sau chiar mai des cate ceva despre criza financiara si economica din lume sau de la noi. Si cu cat citesc mai mult cu atat ma simt mai „ in ceata” , mai derutat . Si asta nu pentru ca nu e totul bine descris din ceea ce se intampla in Europa sau in Lume, ci pentru ca e o ceata grasa si impenetrabila in ceea ce se intampla in Romania. Nu am pretentii de mare economist , nu admir nici pe un Daianu plin de sine ca porcul de basini , dar nici pe matusalemicul Gica contra care e Ilie Serbanescu. Mi se par prea analitici, prea infipti in politica, prea  academici. Mie unuia criza economica dezbracata de hainele de curva politica romaneasca mi se pare trista si mai mult de natura psihica. Aceasta parere mi-a adus aminte de o poveste. Iat-o: A fost odata un biet lustragiu care isi castiga de ani buni existenta lustruind pantofii domnilor ce intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru. Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea doar crema de cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant, era multumit cu munca lui, iar clientii lui la fel, asteptandu-si rabdatori randul la lustruit. Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti, care l-a intrebat prietenos: 'Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?' ...Ce-i drept, nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati, probabil toti la curent cu criza 'Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna, insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu, un biet lustragiu. Asa ca, daca ai un dram de minte, iti iei masuri din timp, ca sa nu fii luat pe nepregatite. ...Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc!' Dupa plecarea domnului binevoitor, lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca, intr-adevar, nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii vroia binele! Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri astfel incat sa nu fie luat pe nepregatite. Pentru inceput, folosea mai putina crema de pantofi si de mai proasta calitate. Apoi, si-a zis sa aloce mai putin timp fiecarui client, pentru ca, nu-i asa, 'time is money'. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia ("Criza e criza, nu mai e timp de 'smalltalk'"!). Preocupat de criza financiara, lustragiul nostru devenise ingandurat, tacut si isi incepuse sa isi faca treaba de mantuiala. Asa ca, incetul cu incetul, clientii cei fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lui au inceput sa se rareasca. Iar – extrem de ciudat dar foarte des intalnit! – lustragiul, cu fiecare client pierdut, era din ce in ce mai multumit ca domnul cel binevoitor a avut dreptate... "Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara." >>   Concluzia mea poate parea anapoda unora: Hai sa vorbim mai putin despre criza, fie ea politica , economica , financiara sau doar de isterie. Sa ne concentram pe ceea ce avem de facut fiecare dintre noi , sa o facem bine si sa nu facem rabat nici politicului , nici calitatii.       Daca  noi , cetatenii normali si simpli ai acestei tari vom ignora idioteniile politice, persoanele burduhoase si impertinente ajunse politruci sau sefi, acestia nici nu vor exista. Si mai ales este necesar sa ne uitam cat mai putin la bineviotorii analisti , care isi spun mereu lectia dupa cum le dicteaza stapanul.   "Un comerciant cu 40 miliarde de euro cifra de afaceri (atit e bugetul Romaniei acum; iar la acesti bani care se aduna din taxele si impozitele platite de noi, se adauga alte 10 mld euro din contributiile anuale de asigurari sociale care  sunt banii nostri pe care ii platim cat lucram pentru ca , la nevoie, de exemplu, la batrinete, boala sau somaj, statul sa ni-i dea inapoi) care cheltuie peste 60% din bani cu investitii inutile intra in faliment. Daca vrea sa evite falimentul, comerciantul in cauza trebuie sa isi schimbe managementul, de urgenta. Dupa aceea, ar trebui ca banii sa fie orientati catre cheltuielile absolut esentiale – educatie, sanatate, ordine publica, aparare si justitie. Investitiile paguboase ar trebui abandonate sau vindute particularilor care, ulterior, ar urma sa plateasca taxe, impozite, redevente din utilizarea acestor investii. Trecind la nivelul concret, nimeni nu ar fi de acord – si cu atit mai putin eu – cu majorarea impozitului unic sau a tva-ului, dar nimic nu impiedica Guvernul, mai ales fiscul, sa impoziteze veniturile si averile ascunse ale bogatilor Romaniei. Dl Patriciu spunea ca numai in bancile elvetiene sunt ascunse cam 18 mld euro. In plus, vedeti si dvs pe strada sute de Mercedes S Klasse, pentru care in Franta se plateste am 5.000 Euro pe an, in timp ce la noi se plateste cam 1000 Euro. De asemenea, vedeti sute si mii de case noi construite de persoane fizice, care sunt impzitate cu 2,15 lei… De aici se pot scoate bani seriosi. In fine, sunt 400 de companii mari, care au datorii la buget si la fondurile de asigurari sociale (pensii, somaj si sanatate) de 10 mld lei (cam 2,5 mld euro). Nimeni nu intreaba aceste companii cind isi vor plati aceste datorii. Si se itimpla asta de 20 de ani. Asadar, cind cineva  va spune ca nu sunt bani pentru invatamint, sanatate, pensii si somaj, nu-l credeti, caci va (ne) minte. Sunt , la cei bogati, sunt la cei din politica, sunt peste tot, dar nimeni nu vrea sa ii adune , e mai usor sa tai din pensii , din salarii  si apoi sa faci teoria chibritului care aprins arde prea repede.  Nu mai departe decat targul nostru prafuit. E plin de masini bengoase, pentru care posesorii platesc impozite ca si un detinator de dacie daca are aceeasi cilindree. Daca iesi din munshipiu in oricare parte vrei , sunt pline iesirile de vile, ale imbogatitilor peste noapte, politicieni, judecatori, procurori, functionari la Garda, la finante,politisti care si-au facut palatele din munca cinstita, din salariile lor cinstite de 3-4000 de lei lunar . Acolo sunt banii pe care acest stat incapabil si corupt nu e instare sau nu vrea sa ii adune , iar tu Vasile, umil functionar la stat , care muncesti 10 ore pe zi ca trebuie sa tii in spate inca doua -trei fufe, incadrate de sef in acelasi birou si care nu stiu nici macar sa faca o cafea ca lumea , dar au picioare pina in gat ,cracanate cand sefu se ameteste si  le ia la boncalauit, stai si induri toata prostia din jur, hachitele sefilor numiti politic, salariu de mizerie si jignirile zilnice. Acesta este functionarul marunt si exploatat de stat, care imi aminteste de un mare actor , jucand in piesa "doua lozuri" al vesnic actualului Caragiale. Asa a fost si asa va fi mereu atata timp cat nonvalorile si politrucii vor conduce.Un comerciant si un stat. Prin ce se deosebesc? Prin modul de a fura. un comerciant carcotas Fa-te PFA, Gheorghe! Fa-te PFA, Ioane! E dis-de-dimineata. Soarele nu a apucat sa se ridice nici de-un sfert de sulita pe cer dar cocosul a inaltat deja primele “triluri”. Ca prin vis, nea Gheorghe (la multi ani de onomastica!) aude o voce… catusi de putin launtrica. Iar vocea-i spune: “Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!” Nu, nu era vocea lui Radu Gyr la vreun cenaclu literar… Nu era nici vocea nevestii-si, nici cea a soacrei sau a fiicei celei mari. Nu era nici macar glasul… pamantului, prea suparat ca sa mai spuna ceva… “Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!” - continua impasibila vocea… “Fa-te persoana fizica autorizata, Gheorghe! Fa-te persoana fizica autorizata, Ioane!” - susura ea mai departe. Era insasi vocea… statului! Aceeasi voce si acelasi stat care-i cerea lui Moromete sa plateasca “fonciirea”, aceeasi voce si acelasi stat care ne cere noua, tuturor, taxe si impozite… Aceeasi voce si acelasi stat care canta fals balada reformelor, lidul restructurarilor si madrigalul/madrigargara reducerii cheltuielilor proprii… Speriat, Gheorghe sa pusa in genunchi (cam asta e pozitia in care sta orice contribuabil in fata statului) si nu stia ce sa faca: sa-si indrepte privirea spre icoana de deasupra patului sau sa caute-n lada certificatul de mic producator agricol. Mai bine si una si alta. Asa ca, dupa ce zise un “Doamne apara si pazeste!”, se apuca sa scotoceasca dupa certificat. In locul acestuia, gasi o foaie ingalbenita din ziaru’ local, de acu’ doi ani, in care scria despre  OUG 44/2008 privindu-i pe micii producatori agricoli si despre obligativitatea ca acestia sa-si faca firma sau sa devina PFA. Uitase de ea… Avusese mult de lucru prin ograda si la camp. Nu-si tocise nadragii pe vreo piele de fotoliu ministerial… ci ii rupsese dand la sapa… Asadar, ca sa vanda in piata ce produce, pentru nea Gheorghe, nu mai e valabil doar certificatul de producator ci tre’ sa se inregistreze ca persoana fizica autorizata sau sa-si faca firma caci statul vrea sa-l transforme in ditamai “patraunul”, desi el, Gheorghe, nu are prea multa carte caci nici de asta nu a avut timp si parte. E om simplu si nu-i este rusine de asta caci munceste cinstit si traieste la fel de cinstit. Si acu’, statul vrea sa-i supraimpoziteze gospodaria de subzistenta… si sa-l ia pe el si ai lui de la camp si sa-l plimbe pe la Registrul Comertului si Administratia Financiara… Poate ca interesul cuiva, acolo… sus, in acele fotolii cu piele fina, este ca el sa nici nu mai vanda in piata. Poate interesul, cu fesul lui cu tot, “cere” sa-si dea - caci numai despre vanzare nu poate fi vorba - rosiile, ceapa, ardeii, mararul, patrunjelul intermediarilor… In tot acest timp, acelasi stat nu vede si nici nu… cere vreun ban de la persoanele fizice… neautorizate care “doinesc” pe la nunti, botezuri, cununii si intorc leii, euroii si dolareii cu lopata, in timp ce nea Gheorghe si nea Ion dau cu sapa… Se spune ca vei culege ceea ce semeni. Se mai spune si ca acela care seamana vant va culege furtuna. Statul nostru nu prea stie ce sa semene dar ceea ce culege… se vede in propria vistierie cu al sau urias deficit cu tot…Sursa:manager.ro Pofta de libertate Atat timp cat traiesti intr-un stat care nu-si bate joc de drepturile si libertatile cetatenesti, esti liber sa faci ce vrei, cat timp libertatea ta nu o afecteaza/deranjeaza pe a altuia care are exact aceleasi drepturi si libertati ca si tine. Prin urmare, singurul lucru pe care e musai sa-l faci este sa respiri. In rest, poti sa alegi inclusiv sa mori de foame. Dar, pana acolo, sunt o gramada de alte libertati de care poti sa te… bucuri. Ai libertatea de a asculta ce muzica vrei tu, inclusiv manele, mai ales daca ai grija sa le tii pentru timpanele tale si ale altora care-ti impartasesc… gusturile. Ai libertatea sa te uiti la telenovelele in care Fernando… naste si Maria-Elena moare, urmand sa renasca-n episodu’ 2430. Esti liber sa casti gura la… Nora pentru mama, la… pantofi pentru tata, la motocei pentru pisica, la sora pentru surioara, la orice combinatie posibila. Ai libertatea sa casti ochii la orice… talk-show in care vorbeste nimeni despre nimic. De asemenea, esti liber sa nu citesti, sa nu te informezi, sa ignori geografia, sa te doara-n cot de istorie, sa fi paralel cu orice inseamna gramatica si literatura. Ai libertatea sa-ti lasi parul si unghiile sa creasca exact cat vrei tu. Ai libertatea sa mananci orice fel de grasime si orice fel de dulciuri. Ai libertatea sa te ineci in toate bauturile frumos si artificial colorate si carbogazeificate. Esti liber sa-ti lasi suncile sa creasca. Poti sa nu faci niciun sport, poti sa te ineci in propria osanza si sa faci bataturi la fese de atata stat pe canapea. Iata cat de frumoasa este libertatea! Dar, dupa toatea astea, sa nu te miri ca ai semnat de bunavoie un contract cu un creditor care iti ia 100% dobanda. Sa nu te miri ca iti cade bucatica din gura. Sa nu te miri ca, desi strada este proaspat asfaltata, iti este imposibil sa eviti gropile. Sa nu te miri cand vei afla ca esti bolnav de cancer, diabet, artroza, artrita, Alzheimer, Parkinson (si orice alt… son). Sa nu te miri ca nu ai “noroc” in viata… Unii au ambitia de a escalada munti numai pentru ca acestia exista. Unii ii urca numai pentru a dovedi ca, desi ramasi fara picioare, vointa este mai puternica decat trupul. Altii si-au propus sa vindece maladii, sa protejeze natura, sa lupte impotriva globalizarii, sa-i ajute pe cei nevoiasi, sa devina campioni mondiali… In schimb, o americanca de 42 de ani care cantareste deja 273 de kilograme vrea sa-si dubleze greutatea cu scopul de a fi declarata cea mai grasa femeie din lume… sursa :manager.ro  Le-au venit de hac radarelor-minune Şoferii au găsit o metodă de a se feri de dispozitivele Poliţiei: îşi cumpără staţii şi se anunţă între ei în trafic Cum aparatele care detectau radarele nu mai sunt de nici un folos, şoferii au găsit repede o soluţie: staţiile de emisie-recepţie prin care se anunţă între ei când observă “duşmanul”. Noua modă a apărut după ce radarele-minune, instalate acum pe maşinile de poliţie, au făcut inutile detectoarele clasice. Cel mai ieftin aparat costă 300 de lei, iar cel mai performat poate ajunge la suma de 1.800 de lei. Montajul costă, în medie, 50 de lei. Distanţele care pot fi acoperite sunt între opt şi 20 de kilometri. Galaţi Conform şoferilor care utilizează staţiile de emisie-recepţie, comunicarea prin intermediul acestui aparat este nu doar utilă, ci şi plăcută. „De pildă, la drumurile lungi, când nu ai nici un pasager în maşină, poţi dialoga prin staţie cu alţi şoferi şi astfel scade riscul de a adormi la volan, iar timpul trece mai repede. Staţia de emisie-recepţie este de folos mai mult în afara localităţii, la drum lung, deoarece, în oraş, maşinile de poliţie sunt mai greu de depistat", povesteşte Florin Popa. Florin şi-a cumpărat una dintre cele mai ieftine staţii emisie-recepţie, considerată ca având cel mai bun raport calitate-preţ. A plătit pentru staţie 219 lei şi poate vorbi cu alţi şoferi pe o rază de zece kilometri. În acest preţ sunt incluse toate accesoriile necesare montării pe autoturism. Alba Iulia „Amenzile pentru viteză sunt usturătoare, iar cu ajutorul staţiilor reuşim să ne anunţăm între noi în timp util şi astfel nu ajungem să răspundem în faţa poliţiştilor", spune Iosif Oancea, muncitor, 52 de ani. Toţi conducătorii auto care au un astfel de echipament pot comunica între ei pe aşa-zisa „frecvenţă a cetăţeanului" şi se pot avertiza de prezenţa unui radar. Vânzările echipamentelor de acest tip au luat avânt. „Oamenii încă nu ştiu la cine să apeleze şi ce să caute, dar de când au apărut primele zvonuri că vor exista radare invizibile au început să curgă comenzile. Dacă înainte distribuiam între 100 şi 200 de staţii, azi comenzile pe o lună ajung şi la 260 ", a explicat Mircea Dan, patronul unei firme care comercializează staţii de emisie-recepţie. Radare noi pentru viteza melcului Ca deobicei in Romanica se “umbla “ la efect si nu la cauza.Politia Rutiera a primit radare mai destepte si mai smechere, capabile sa fenteze antiradarele pe care multi soferi contau pentru a evita amenzile. Ura si uite asa se vor obliga rablele sa circule la viteza legala, adica cu viteza reluarilor de faze de la meciurile Stelei         ( a relanti).      Apropo, candva , mai demult , cand ne uitam la meciuri in televizoare alb-negru, si in grupuri mari ( un cartier , la un televizor) , un vecin simpatico , ma intreba pe mine , tanc carcotas, cum de da atatea goluri  “replay” asta si de ce la unele goluri se misca de paraa ar inota in lacul morii.            Lasand divagatiile deoparte, toata lumea condamna vitezomanii.    Care vitezomani domne, ca daca iesi din munshipiul Botosani in orice directie vrei , din cauza gropilor, povarnisurilor, pietrisurilor si altor chestii care se termina in “uri” , mergi ca cu capra la targ , sau cu porcul la contract. Deci, peste tot  sunt condamnati… vitezomanii. Parsiva lume.           E ca si cand am trai intr-o Romanie de hoti , ceea ce nu e adevarat (sic) si toti s-ar bucura ca  ca exista in tara   sunt legi care condamna furtul. Asa cum putini hoti fura pentru ca au dereglari psihice, patologice - adica… manii - tot asa, putini soferi care trec peste viteza legala,  sufera de mania vitezei, adica sunt vitezomani. Altul este termenul care ar putea desemna starea care determina un conducator de automobil sa calce pedala mai mult decat ii da voie legea: dis-pe-ra-re… E greu de conceput ca  in epoca in care, pe strada sau in desert fiind, poti sa vorbesti la telefon cu cineva din orice colt de planeta; in epoca in care te vezi pe net cu rudele din Spania sau Italia; in epoca in care scrisorile electronice ajung instantaneu la adresa; in epoca in care unele trenuri “zboara” cu 350 km la ora, cum altfel decat disperat sa fii, cand tu, daca ai respecta toate restrictiile legale si de… relief, ajungi de la Botosani  la Iasi in patru ore sau la Saveni  in trei ore. Pai, mai bine mergem cu caruta ( huta huta) ca tot atat facem da’ macar nu poluam si nici nu avem pretentii de la doi cai putere. Daca am avea si noi autostrazi cap-coada – sau macar niste DN uri fara gropi si povarnisuri , s-ar putea respecta si viteza legala (pentru ca stii ca, odata ajuns pe autostrada ti se permite legal sa mergi mai repede) si s-ar reduce si numarul de accidente cauzate tocmai de disperarea sus pomenita, ca altfel pot sa puna astia , sute de mii de radare , tot mai sofisticate  si tot mai dese, ca tot nimic nu fac.  Ba da,  fac ceva, vor amenda melcii ca vot depasi viteza legala si vor falimenta producatorii de alimente si comerciantii , carora le va expira termenul de valabilitate a alimentelor pe perioada transportului. Un sofer carcotas               Mai bine detinut decat om liber ( parafraza la cantecul "Mai bine golan....) Dusuri, camere incalzite la minimum 19 grade iarna si sali de mese. Acestea sunt minimele conditii de care trebuie sa beneficieze detinutii din Penitenciarul Botosani, potrivit unui ordin emis de ministrul Justitiei, care prevede Normele minime obligatorii privind conditiile de cazare a persoanelor private de libertate. Actul normativ spune ca "grupurile si instalatiile sanitare din camerele de detinere trebuie sa asigure accesul permanent la apa potabila si sa permita fiecarei persoane private de libertate sa isi satisfaca nevoile fiziologice ori de cate ori este necesar, in conditii de igiena si intimitate", dar si faptul caA?"grupurile sanitare se doteaza cu instalatii sanitare si se amenajeaza astfel incat sa se asigure cel putin o chiuveta, un WC si un dus pentru maximum 10 persoane private de libertate". De asemenea, "instalatia de iluminat din camerele de cazare pentru persoanele private de libertate se realizeaza astfel incat corpurile de iluminat sa poata fi aprinse si stinse de catre acestea", iar "prizele de alimentare cu energie electrica (220 V) se instaleaza in interiorul camerelor de detinere". Ordinul 433 din 2010 mai prevede ca "instalatiile de incalzire trebuie sa asigure in perioada sezonului rece o temperatura de cel putin 19As C in camerele de cazare a persoanelor private de libertate si in spatiile destinate desfasurarii diferitelor activitati", dar si ca "in fiecare camera de cazare se instaleaza o priza pentru distribuire de semnal TV de la instalatia de televiziune cu circuit inchis, precum si un sistem de radioficare". Conditiile se modifica si in ceea ce priveste cazarea si masa. "Camerele de cazare sunt dotate cu mobilier, astfel incat sa ofere persoanelor private de libertate conditii pentru dormit, pastrarea bunurilor si obiectelor personale, servirea mesei, precum si pentru desfasurarea unor activitati de educatie", se arata in ordin. Totodata, "in masura in care este posibil, cu respectarea normelor de securitate, unitatile penitenciare asigura servirea mesei de catre persoanele private de libertate in sali de mese special amenajate". Ura fratilor , am gasit solutia sa scapam de criza. Ne facem toti infractori si obtinem toate conditiile de trai in penitenciare. Uratele previziuni se implinesc intr-o Romanie in deriva! Oficial, in Romania, la ora actuala, ar exista un numar de 740.982 de someri. Neoficial, chiar dupa unii experti ai FMI si UE, numarul celor ramasi pe drumurile mioritice, sa fluiere lung si trist a paguba si disperare, s-ar situa spre un milion. De retinut ca, din numarul celor inregistrati oficial (740.982), 605.371 provin din sectorul privat. Adica, tocmai de acolo unde in ziua de azi se mai produce cate ceva pentru economia nationala! Dupa "Bocometrul" primului ministru, doar in luna ianuarie a.c. au fost inregistrati 31.000 de someri. Deci, 1.000 pe zi! Judetele Mehedinti, Vaslui, Alba sunt in frunte. Rata somajului a atins 8,1%, dublu fata de luna ianuarie a anului trecut! In timp ce mai exista pensii de 240 de milioane de lei (vechi), pe luna, si salarii intre 10.000-22.000 de euro, tot lunar, pe la anumite comisii si agentii nationale, 15.000 de dascali, prin tara "flacarii violete" si a lui Aliodor Manolea, sunt dati afara din invatamant, aruncati in bratele disperarii. Daca statisticile in Botosani ar fi cinstite sau mai bine zis adevarate si ar figura ca fiind fara loc de munca si zecile de mii de membri de familie ai celor plecati la munca in Spania sau Italia, Judetul nostrum ar fi in mod sigur fruntas pe tara. Din pacate pina si aici ne furam singuri caciula. Din dorinta sau mai bine zis din obiceiul de a cosmetiza orice ca sa arate mai bine , numarul celor fara loc de munca , nu tine cont de cei iesiti din orice forma de asistenta sociala, sau de cei care pur si simplu nu sunt inscrisi la AJOFM ca neavand loc de munca . Uratele previziuni se implinesc intr-o Romanie in deriva!   Ce face romanu' cand nu are ce face? Unii spun ca se apuca de fund si sare in sus , altii cafac haz de necaz, iar cei mai inspirati fac , ce fac si se dau in spectacol. Prostia la romani e o virtute?  Orice ar fi e foarte raspindita. Priviti! Va mai aduceti aminte? Ningea la sarbatori intotdeauna si zapezile formau uriase troiene prin care inotam pana la ghenunchi. Si venea si minunata vacanţa de iarna de trei saptamani. Copiii se bucurau si cu putinul oferit de parinti. Nu primeau daruri costisitoare, dar erau fericiti asa.  Mergeau cu colinda, adunand cativa banuti cu care isi cumpărau caiete pentru trimestrul urmator sau alte fleacuri. Pe scarile blocurilor suiau şi coborau naparstocii fericiti , bateau zdravan in usa sau sunau cu nadejde la sonerie pina le iesea in prag gospodarul zornaind maruntisul intr-o cutie.  La sate, umblau din poarta in poarta, prin zapada, cantand si nimeni nu le spunea ca era interzis, doar atat Mos Craciun murise si se nascuse Mos Gerila.                                                                                     Rataceam printr-o gradina                                                                                         Florile dalbe, Ma-ntalneam cu o albina Florile dalbe. Albina strangea din flori Florile dalbe, Ceara pentru sarbatori Florile dalbe. Ceara o faceam faclii Florile dalbe, Sa o dam Sfintei Marii Florile dalbe. Lumea ii primea şi le dsdea si  covrigi si mere, cozonac si bani. In serile de dinainte de Craciun, pe strazile vechi ale oraselor sau pe ulitele satelor, batrani si copii mergeau la biserica. Activistii de partid, cei care se temeau să nu fie vazuti sau paraţi, nu se duceau la slujba. Dar, de obicei, oamenii nu se temeau atat de tare. Nici autoritatile nu faceau mare caz. Se prefaceau doar că sarbatoarea Nasterii nu exista. In serile de Ajun, in afara de colindatori, oamenii ascultau colinde la posturile de radio. Pentru cineva care nu a trait în acele timpuri e greu de inţeles ce insemna pentru copiii de atunci  Craciunul. Era o sarbatoare foarte frumoasa mai ales ca, nu era  interzisa, dar nici oficiala.  Era cu atat mai atragatoare pentru ca era misterioasa. Bradul de Craciun  se numea ,,Pom de iarna“. In magazine, pe strada principala, umbla  ici-colo, cate un figurant imbracat in haina roşie şi cu barba de vata. El se numea Mos Gerila. Mi-l amintesc pe batranul moş Fratică, cel care striga ,,Ia lozul, hai, acuma castigi Dacia!’’ cum se imbraca cu haina lungă, rosie, purtand in spate cate un sac rosu , mare, umplut cu melana, făcut la Munca Colectiva ( cacofonie acceptata?) Copiii se tineau card dupa el, fascinati de prezenaa atat de neasteptata, dar el trecea mai departe, ducandu-si sacul spre nimeni si nicaieri. Ramanea dupa el o parere, o idee, un vis. Asadar, exista! Dupa Revolutie, s-a intors la noi Mos Craciun. Iata, avem acum bucuria unei reinvieri, aşa ca , haideti sa ne bucuram! Craciun fericit tuturor! sursa:Orizontul  De ce ar citi un botosanean  astazi si daca ar citi , ce ar citi? Mai mult de jumatate dintre romani nu au cumparat nici o carte in anul 2009. Procentul celor Care nu au citit o singura carte intr-un an a crescut de la 46% in anul 2008, la 51% in 2009, potrivit unui Studiu prezentat de Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii. Evolutia era previzibila si a fost influentata si de Criza financiara. Daca s-ar face un studio prin care sa se determine cati din fostii cititori de carti au inlocuit cartea cu Televizorul sau cu PC ul , rtezultatele ar fi surprinzatoare.                                                          Daca am aface acelasi studio la nivelul municipiului Botosani , am constata, dupa cum imi spunea un prieten librar , ca in anul 2009, cumpararile de carte au scazut cu peste 50% fata de anul 2008, principala cauza fiind necumpararea de carti de catre profesori , car au primit pentru carti doar 150 lei si acestia abia in zilele din urma . Deasemenea unitatile scolare nu au mai primit in acest an bani pentru reimprospatarea si dezvoltarea fondului de carte scolara si nu numai. Pe de alta parte grija zilei de astazi si de maine , problemele financiare, stressul zilnic de la serviciu datorat in principal ocuparii functiilor de conducere de catre oameni incompetenti si aserviti politic, oboseala acumulata si rautatea ce domina zilele noastre , a facut ca si intelectualul care altadata gaseau un refugiu sau o placere in citirea unei carti, in zilele noastre sa ajunga acasa rupt de oboseala si sa se rezume la televiziunea de stiri , actualitati sau senzatie. Saracia, stressul , raceala si rautatea ce pluteste in aer,invidia si chiar ura, domina plaiurile mioritice si cum toate acestea sunt intotdeauna mai accentuate in zonele sarace, Botosaniul exceleaza in aceaste Sentimente. Si atunci , sa vedem de ce ar citi botosanenii; Politicienii nu citesc pentru ca nu le trebuie, mai bine se uita in foile de scandal si cele cu poze porno- cica ii destinde; Oamenii de afaceri , nu mai citesc pentru ca au intelectul plin de planuri, retele, scheme pentru a face bani, si pentru ca facturile si impozitele si taxele scadente, nu-i lasa. Profesorii nu mai citesc pentru ca nu le trebuie, repeta zilnic ca o placa de patefon stricata aceeasi lectie de istorie sau geografie de ani de zile, in rest se gandesc la viitorul salariu si la copilul care e student si trebuie saplateasca internatul sau taxa la facultate. Doctorii si asistentele nu mai citesc fiind satui de tratatele de medicina, despre noile si repetatele boli, gripe, substante, etc. si apoi la ce bun? cui ajuta? Muncitorii si taranii nu mai citesc pentru ca oricum nu au citit vreodata. Tineretul nu mai citeste pentru ca au ca idoli pe Gigi Becali sau Vanghelie si atunci se rezuma la Scriptura sau Almanahe. Contabilii si juristii nu mai citesc fiind potopiti de noianul fara sfarsit de Legi , Ordonante, Coduri, Proceduri etc. Si atunci , cine citeste? Preotii? Daei citesc mortilor pe bani buni, Primarii? Hai sa fim seriosi, le ajung Hotararile de Consiliu Local. Si totusi , cineva citeste, tigancile care te agata in centrul vechi al orasului sa-ti citesca in carti, in boabe, in ghioc, in orice. Aici au vrut sa ne aduca Politicienii? E oare inceputul sfarsitului , sau sfarsitul inceputului? Oare asa am gandit si simtit la Revolutie , asa am vrut sa fim , sa traim , sa simtim? S-ar parea ca nu mai e nicicum , valabil proverbul <Cine are carte,  are parte>! Acum e valabil proverbul <Cine are, are, cine n-are, n-are>! D-aia <n-are ursu coada si vulpea o are prea lunga>! Si cum”pestele de la cap se impute dar se curate de la coada”tot saracul  cetatean plateste oalele  sparte. Si pentru ca orice am spune noi simpli cetateni, nu are cum sa produca efecte, spun si eu cu naduf de tanar frustat “Sa le stea in gat si banii si masinile si mofturile si fitele, ca tot prosti cu” almanahe” in loc de carti , raman. Irlanda-Franta 1-1 s-a calificat Franta Geoana-Basescu 1-1 s-a calificat Basescu Trebuie sa recunosc, ca am privit camapnia electorala si alegerile in sine ca pe un spectacol de circ gratuit. Chiar daca nu fac politica, am si eu simpatiile si antipatiile mele, de, sunt roman, si inca un roman carcotas. Tot ce s-a intamplat si se mai intampla pe scena politica romaneasca  mi-a adus aminte calificarile  pentru Campionatul Mondial de fotbal din Africa de Sud, calificari decise in ultima runda cand echipa Frantei a facut un 1-1 la Irlanda acasa. Toata lumea a vazut atunci cum Franta s-a calificat printr-un gol dat de un jucator francez dupa ce un alt jucator a oprit si  jucat mingea cu mana. Atunci toata lumea a vazut hentzul in afara unui arbitru , orb sau rau intentionat. Am aceasi senzatie astazi, ca in alegerile prezidentiale  de pe plaiurile mioritice, cineva a jucat mingea cu mana si arbitrii nu au vazut sau au trecut cu vederea fapta cu gandul la comisioanele promise dupa ce se incheie partida. Cum roamanu' e roman, un feeling interior ma face sa cred ca ambele echipe au jucat cu mana, doar ca o echipa a fost ma indemanatica la manarit. DE, "asa e in tenis" vorba lui nea Toma Caragiu, Dumnezeu sa-l ierte. Diferenta dintre fotbal si politica  este ca , la fotbal Franta a primit oprobiul public al microbistilor din intreaga lume, iar francezii isi cer scuze , lumii fotbalistice, dar (atentie) merg mai departe, pe cand in politica romanesca, nimeni nu va primi oprobiul cetatenilor , iar de scuze nici nu poate fi vorba. Singura asemanare va fi ca cineva va merge mai departe ca fiind castigator, vom vedea cum. un microbist turmentat ! Carcoteli din cimitir                           Uneori mai  des , alteori mai rar,imipetrec cateva ore din weekend in cimitirul orasului,  punand florisaupur si simplu sezand la mormintele rudelor apropiate, sau prietenilortrecuti in lumea celor fara de griji. Astfel am facut si inaceasta ultima sambata. Insa  de aceasta data mi  s-a intamplat cevaspecial.Am cunoscut un cocalar de Botosani, ajuns mare  mahar,imbogatit prinmijloace mai mult sau mai putin ortodoxe, care poate pentru acontrabalansa raul facut zilnic oamenilor in societate ,incerca sa se puna bine cu Dumnezeu. Astfel am recunoscut modelul, devarstamijlocie, in  haine de calitate si bineinteles de firma, cucanadianadin scai sau piele,culori cafenii sau gri, a intrat cu'mertanul' detrei ani pe aleile cimitirului  pina in fata bisericii,acolo unde acoborat si consoarta lui rubinconda, in  fusta scurtacrapand peformele pline, stranse in tot felul de elasticuri,  menite saascundagrasimea curganda, cu parul spalacit si fardul gros de un deget. De pebancheta din spate a coborat si beizadeaua, grasului , inblugi si hanorac , casti de' hands free' si MP4  inbuzunarul din spate.Au caratdoua panere mari de mere, placinte , colaci, spre  bisericafiindintampinati slugarnic de un tarcovnic, sau dascal ce o fi fost  el,care l-a anuntat ca parintele termina slujba si se va ocupa deindatade  el si faptele lui bune. Si in timp ce doamna rubinconda,acoperea omasa din  biserica cu copturile si vinurile aduse dinportbagajulmertanului, cocalarul nostru  cu o punga de mancare pentrucaini si unPET plin cu apa , a mers intre  mormintele de langa aleeunde eraucracanati, sase pui de caine ,grasi si  indolenti. Scoase dinplasadoau farfurii din plastic si le umplu , una cu  crantopele pentrucainisi alta cu apa, chemand apoi dragastos odraslele canine  la masasispunand in gura mare’ sa fie de sufletul neamurilorsaleadormite’.Poate ca nimic nu ar fi putut sa  ma  frapeze panaaici,numai ca in acest timp, pe langa el uitandu-se cu jind la odraslelecanine care rontaiau bunatati, treceau niste suflete amarate,cuochiiscursi de nopti dormite prin cavouri, cu paloarea cadavericadata de bautul fara masura si frigul mortii vecine. In una din acestefiinteumane,care jinduiau la mancarea cateilor , am recunoscut unfostprofesor de  matematica, o capacitate candva, doborata de un divortside patima betiei, in  alta fiinta am recunoscut un fostinginerconstructor, care a construit cateva    sute din blocurilecomuniste pecare astazi le avem in proprietate. Mai sfiosi   decatcainii, acestefiinte nu cereau nimic, nu intindeau mana, ci doarstateau   si seuitau rugator la cocalarul de Botosani, poate , poate, oscoate sipentru  ei ceva. Acesta , deranjat de prezenta lor , le spuseprintredinti: La munca   starpiturilor”. Cine sunt acesti cocalari careau maimulta mila pentru un  caine decat pentru un om, ce sunt acesticocalari, care cred  ca totul li se cuvine, ca daca dau un leu in plusparintelui sau bisericii, se pun bine cu Dumnezeu, care facdincredinta o chestie de cumetrie, de parada, de  fatada? Amavutcuriozitatea sa stau pina cand madam cocalareasa a pupatmana   parintelui care a mangaiat-o pe crestet pentru cele 300 deleistrecurate pe   sub mana, a mangaiat si beizadeaua carestateaincruntata si nerabdatoare sa   scape de “obligatiilecrestinesti” iardomnului cocalar i-a strans mana in timpce il stropeacu aghiasma. Apoi cei trei   s-au urcat in mertanul tras pina in usabisericii siau plecat avand pe    fata multumirea celui care I se pareca a facuttot binele din lume. Desigur de   maine o valua de la capat, crezandca si-acumparat bunavointa Domnului pentru inca o luna doua. Botosaneanu' carcotas 13   M-am saturat de romani inteligenti Va  spun drept ,m-am saturat de romani inteligenti. Stiuogramada,am  amici si prieteni inteligenti, familia mea estecompusadin   oameni inteligenti si, unde mai pui, eu sunt un ominteligent;traiesc intr-un   univers unde s-a rasturnat caruta cuoameniinteligenti; nu spun ca este neplacut sa te invarţi printreoameni carestiu ce fac, in cea mai mare parte a timpului, si stiu cespun,argumentandu-si ideile; si unde mai pui ca au si dreptate tottimpul,asta e suparator, recunosc; dar zilele trecute am primit olectie deumilinta, cum ar spune Dan ,de la un "italian"; Acestalucreaza de cevatimp in mindra Italie, are si o firma acolo, dar, catot romanul careroboteste pe meleaguri straine, viseaza la unmoment-dat sa se intoarcain tara si sa traiasca civilizat, din roadeleunui trai cinstit; Deci, as putea spune ca pentru  multi romani plecarea peste hotareaechivalat ca anvergura cu reeducarea din  inchisorile comuniste, lafelde dur procesul şi cu rezultate la fel de spectaculoase; amintalnitoameni pe care cei cativa ani de lucru in  afara i-aschimbattotal,erau alti oameni in sensul cel mai propriu; Dar, sa revin la"italianul" nostru care a inceput sa ne explice,miesi prietenilor  mei inteligenti, intr-o romană corupta deaccentulitalian, regulile de  convieţuire intr-un bloc locuit deoamenicivilizati, aşa ca-n Italia; pornind  de la o boxa, pe care elapierdut-o intre timp, luata cu tot cu lucruri de catre un altromanneplimbat prin tari straine si pana la femeia de serviciu, dat cuvar,orele de liniste si cateii refugiati prin scarile fara interfonsicare  fac caca pe-acolo, in aplauzele locatarilor milosi, pentrucaacestia  inţeleg  ca asa e trendi sa ai mila de animalele strazii,omulne-a explicat la obiect  ca există reguli, reguli de bun-simt carefacca o societate sa fie civilizata si care definesc oricesocietatecivilizata; Noi il priveam ironici, inteligenti, patiti in totceeace-nseamna univers romanesc, intelegand prin  aceasta ca el nu vareusisa schimbe nimic si ca lucrurile au un mers al lor in  Romania pecareel nu-l mai inţelege; Dar oamenilor inteligenti  cum  se  cred majoritatea romanilor,lelipseste tocmai ceea ce incrimina  "italianul", o inteligenta abunuluisimţ comun, care nu este tot una  cu cea de a rezolva probleme;pentruca un minim bun simţ, adica de a-ţi arunca gunoiul la ghena, avorbipoliticos, a sta la coada fara a sari peste rand, a  refuza sa daimicicadouri pentru a obtine ceea ce ti se cuvine, a-ti face  treababine lalocul de munca fara a incerca să fentezi fisa postului, a nuaruncahartii pe strada, a nu injura, a vorbi politicos, a nu-tideranja  vecinii cu lucruri care te-ar deranja si pe tine, tin deinteligentabunului  simt, de igiena instituita de acest simt social,pentru cabunul simt are invedere lucrurile mici, elementare;       punct Pisica obosita Tara arde, babele sepiaptana! Sintagma de mai sus mi-a fost adusa in minte de cele douademimondecare ajunse la carma sau in inspectia invatamantuluibotosanean,  secearta ca babele la gard , in loc sa se ocupe cu lucruripentru caresunt platite. Fiind din partide diferite , cele douademimonde, sespurca si se scuipa pe motiv de lipsa de la serviciu inscop decampanie electorala. Una care e mai sefa , cu ochii ei umezi defiintablanda, o zgarie pe cealalta  ca si-a luat concediu medical sailplimbe prin Botosani pe mister Geoana. Cealalta cu aerul ei sportiv,iireproseaza primei ca se ocupa de altceva decat de condusinvatamantulbotosanean. Ambele demimonde, uita ca desi au culoridiferite suntlafel, cum ar spune romanul “rupta bucatica” ajunse acolounde sunt prinmetode sindicaliste ( mai tineti minte ce  se spunea pevremea lui neaCeasca  despre femeile din sindicat si metodele lor de apromova?) Toate astea  mi-au adus aminte ca daca doamna Hunca si-a luatconcediumedical pentru a-l insoti pe Mister Geoana, doamna Ada,participa laconferintele de presa si in alte actiuni de partid tot intimpul si “inlocul programului”., incasand si ea salariu pentru acesttimp. Deci,stimate doamne, bine ar fi sa va vedeti fiecare de treabapentru caresunteti platite, s-au daca nu , pentru ca tot merge treabaininvatamant si fara dumneavoastra, plecati la partidele voastresi lasati invatamantul botosanean  sa isi faca datoria fara prostii,lupte intestine si acuzatii de mahala . Eh, unde sunt vremurile candlaconducerea invatamantului botosanean era un< nenea Misu>, dascaldemodat dar integru si cu principii de nezdruncinat.  Inca vreodoua caastea si devin misogin cu totul. botosaneanu carcotas 13 carcoteste subiectul aici Botosani, <viata de provincie> Tanar botosanean, am observat ca in ultimii ani orasuls-atransformat sub ochii mei de la rau la mai putin rau. Aspectul afostimbunatatit, insa , curios, de spatiile verzi ,  si de mobilierulurbanajung sa se bucure doar oamenii in varsta. Pentru ca orasuleimbatranit.      Tinerii, prefera orasele mari unde oferta de locuridemunca este mai variata  si in plina criza economica companiiledinorasele mari fac angajari. Si investesc in oameni pregatiti, custudiisuperioare si experienta in domeniu. Normal ,tinerii sunt dispusisalucreze mult si eficient, pentru ca sunt stimulati de salarii sidemediul în care isi desfasoara activitatea.  In Botosani firmelevoroameni care sa lucreze foarte mult si  pe bani putini. Frustratidincauza salariului mic si, in unele cazuri, din cauza incadrarilorsipromovarilor doar pe pile sau a relatiilor proaste cupatronul,angajatii nu lucreaza la capacitatea lor maxima, iar firmaajunge saaibe probleme. In cazul unui faliment, directorul de firma seplange can-a avut angajati buni!  Persoanele trecute de patruzeci deani suntpreferate de angajatori, pentru cu au trait in comunism si auinvatatsa nu comenteze ordinele, sa munceasca oricat de mult si sa nucearamariri de salariu. Situaţia asta am observat-o la multe firme dinoras ,inclusiv la cateva inteprinderi cu mai mjulti  angajati.Tineriisuntrefuzati la angajare pe diverse motive, directorii preferandangajatii„cu vechime, care nu creaza probleme”. Chiar daca un postnecesitastudii superioare si cunostintetemeinice, sunt preferatiangajativechi, care au absolvit o facultate obscurasau au cumparatodiploma delicenţa. Astfel angajatorul este asigurat ca nu vatrebui saplateascaun salariu prea mare si nici nu se va confrunta cu unconflictde munca Un alt inconvenient pentru care tinerii aleg orasele mari esteabsenţavietii culturale din Botosani Desi avem  un teatru si uncinematograf,tinerii isi petrec timpul liber in baruri, in fatacalculatorului sau atelevizorului. Cu toate ca in oras    existăbiblioteca judeteana,muzee, doua case de cultura  si sali de expozitii,evenimentelecorelate cu aceste institutii sunt rarisime şi cu greu potfi numiteculturale. Un concert al unui manelist la moda, un festival alberiisau o conferinta tinuta de o maicuta smerita care lespuneadolescentilor ca ar trebui sa citeasca doar Biblia si cautilizareaanticonceptionalelor sunt facatura diavolului – cam asteasuntevenimentele care se desfasoară cu regulalitate in oras. La evenimentele cu adevarat culturale, cum ar fi expozitiiledearta, publicul e mereu acelasi, format din cateva zeci de persoanecaretanjesc dupa cultura, care se duc la teatru sau la festivaluriledearta, sperand ca intr-ozi vor avea asa ceva si la Botosani. Deobicei,tinerii afla de astfel de evenimente abia dupa desfasurarea lor,pentruca promovarea este una slaba si organizatorii nu ii iau in calculcasegment de public. Teoretic, viitorul culturii in provincie ar trebui sa fie bun. Cutoatadezamagirea pe care o avem cu privire la slaba audienţa aevenimentelorculturale, nu putem nega ca, dupa 1989, iniţiativeleindividuale,pornite din te miri ce loc al tării, sunt cele care au adussarea sipiperul vietii culturale romanesti. Practic, ma tem ca lucrurile nu sunt asa simple. Soarta culturiiinprovincie este decisa de public. Fara public, cultura moare.Publicultrebuie incurajat, stimulat, inca de pe bancile scolii. Cinefaceeducatia in zilele noastre in Romania? Vrand-nevrand,televizorul,internetul si scoala.  Mai intai televizorul si internetul,abia apoiscoala. Jucati-va  cu telecomanda cateva minute si va lamuriticum e cuteleviziunile. Sigur dati peste incultura cat cuprinde,stiribombastice, crima si nelegiuire apoi peste vreo stire desprenouareforma a invatamantului. Va lamuriti cum e si cu scoala. In cazul acesta, fara locuri de munca si fara cultura, ce-i maipoatetine pe tineri in orasele mici? Cei ramasi aici s-au plafonat,isicresc copii, stau pe pietonel,seara in gradinile de pebulevard,saudoar  reusesc sa traiasca decent din salariile mici, mergla concerteleelectorale, strang bani pentru a pleca cateva zile inconcediu, evidentpe litoralul romanesc si incearca sa vada partea plinaa paharului.Problemele par mai usoare cand altii aleg pentru tine si aila indemanao singura solutie. Din pacate, acest stil de viata si rutina locului de munca reduce creativitatea, dorinta de progres, aplatizeaza vietile si ii facpeoameni sa se mulţumesca cu putin. Treptat, dispare sperantacalucrurile se vor schimba, iar tinerele familii ajung sa se consolezecugandul ca poate copiii lor vor avea o viata mai frumoasa. Vasunacunoscut? Nu e mai bine sa fii si sa ramai un carcotas? Stankovic19   carcoteste subiectul aici